1 Amintiri

28. April 2015

Amintiri din copilărie! Ce sunt amintirile? Ce este copilăria? Eu nu ştiu! Cel puţin nu exact. Sunt cu adevărat amintiri din copilărie? Sau ceva ce a înregistrat memoria mea şi ce cred că am trăit şi simţit eu atunci?

Nu a fost uşor pentru mine să îmi amintesc. De aceea am început să notez amintirile. Astea sunt aminitirle mele. Aminitiri din copilăria mea.

Eu m-am născut şi am crescut la Săcălaz, Sacklas, Sackelhausen, Szakálháza. Deci, unde exact? Are un loc nevoie de aşa de multe denumiri? Pentru mine deja două au fost prea multe. Sacklas şi Săcălaz! De unde am făcut eu parte? Am avut întotdeauna presimţirea că trebuie să mă decid. Aceasta n-am vrut.

Mi-au plăcut amândouă. Sacklas a fost familia, vecinii, prietenii. Satul german, dialectul şvăbesc, sărbătorile. Săcălaz a fost românul.
Limba română, vecinii români, prietenii români. Exoticul. Identitatea şi alteritatea împreună.

Eu numesc aceste poveşti ‘Amintiri din copilăria mea’. Pentru că pe de-o parte este vorba despre copilăria mea. Cumva de la patru până la paisprezece ani. Pe de altă parte este aproximativ un titlu de Ion Creangă. Povestirile lui din copilărie m-au fermecat deja de când am fost mic. Este prima carte în limbă română care mi-a rămas în minte.

Ciudat e numai că îmi amintesc şi de lucruri care s-au petrecut cu mult timp înainte de a mă fi născut. Şi pot să jur că le-am trăit şi eu. Mi s-a spus că m-am născut în 1954. În octombrie. Germania a câştigat pentru prima dată campionatul mondial de fotbal. La Berna. În Elveţia. În iulie. Am fost de faţă. Astăzi sunt mai sigur ca niciodată. Şi în război am fost de faţă. Ăsta s-a terminat în 1945. Şi eu am luat-o la fugă. M-am refugiat. În timpul războiului. Şi m-am întors la Sacklas. Şi am văzut împreună cum a devenit Săcălaz. Şi mult timp mai înainte am fost la Szakálháza. Săcălazul unguresc. Şi eu am imigrat în Banat! Împreună cu strămoşul meu Matthias Wilhelm. 1766 din Saarland. Din Germania. Peste Viena.

E înăuntru în mine. Este memoria familiei mele, satului meu, neamului meu. Totuşi sunt aminitirile mele. Şi e copilăria mea. De asta vreau să îmi amintesc.

De exemplu, cum am crescut la sat. Nu într-un sat în general. În satul meu! Mai exact, la marginea satului. Rudele apropriate la fel. Noi am ţinut satul laolaltă. Noi am dat satului o formă. Marginea e limita cea mai importantă către satul vecin. De asta îmi amintesc. Eu şi noi ne-am contopit în copilăria mea la marginea satului. Noi am fost întotdeauna ceva deosebit.

Aleşii! Tot satul a fost ales. Tot neamul. N-am ştiut asta pe atunci. Dar am avut o presimţire. Este posibil să transmiţi asta din mână în mână când satul îşi pierde conturul? Când se desfiinţează? Când tot neamul e împrăştiat? Până când va dura memoria colectivă? Poate aşa de lung căt îţi aminteşti. Poate atât de lung până când deosebitul, alesul joacă un rol.

Persoanele şi evenimentele în povestirile acestea corespund realităţii. Realităţii mele. N-am inventat nimic. Cel puţin nu intenţionat. Am scris numai ce am avut în memorie. Lacunele sunt mari. Anumite chestii le-am auzit mai mult decât odată. Aminitiri şi povestiri se amestecă. Multe lucruri de care îmi amintesc am lăsat de o parte. Au rămas numai povestirile care mă privesc pe mine.

Tocmai amintiri din copilărie.

← Înapoi | ↑ Sus | → Informaţii şi comenzi

No Comments

Schreibe einen Kommentar

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert.